Cefalù, esterno/interno giorno 3

Ritratto di Totò Testa

25 Novembre 2013, 15:41 - Totò Testa   [suoi interventi e commenti]

Versione stampabileInvia per email

Primo pomeriggio. Nel famoso “curtigghiu du vasciu”  Nzinu, Nzulu e Vicè, i nostri tre centrostoricani ultraottantenni  si preparano a mettersi alle loro rispettive postazioni per la solita conversazione. Ma un imprevisto, oggi, impedirà che le cose si svolgano come al solito.

Nzulu: “Salutamuu Nzinu!”

Nzinu: “Salutamuu Nzulu!”

Nzulu: “Salutamuu Vicè!”

Vicè: “Salutamuu, Nzuluu! Salutamuu, Nzinu!”

Nzinu: “Salutamu Vicè!”

Nzulu:”Finemmuu chi saluti?”

Vicè: “Finemmuu!”

Nzinu: “’nfirucia!”

Vicè: “Nzulu, a sintisti chidda di …”

Nzulu: “Addumannu scusa e licenza, Vicè, e scusami puru tu, Nzinu, ma uoggi ‘un vi pozzu dari arenzia!”

Nzinu: “e picchì?”

Vicè: “Picchì me figghiu e la sua … (colpo di tosse) gentili signora sono antati al centro commerciali a fari shoppinghi!”

Nzinu: “Chiiii?”

Nzulu: “Ieru a fari a spisa ca carta d’accredito, e mi lassaru a Nzuliddu!”

Nzuliddu: “Uffa, nonno. Io mi chiamo Enzuccio!”

Nzulu: “E Nzu…ccio vuoli ca ci arracconto una favola!”

Nzinu:”Chiiii?”

Nzulu:”Ca ci cuntu u cuntu!”

Nzinu: “Ah!”

Vicè:”Ah! E chi cuntu ci cunti?”

Nzulu: “Mi, chi cam…. piuna di curiosità! Stati ad ascoltari e vi la sentite pure voi…!”

Nzinu: “Iò , però, ‘un ma sientu cchiù!”

Nzulu “…..la favoletta-a-a!!”

Enzuccio: “Sì, dai, nonno dai!”

Nzulu: ”Allora, cuntu ca t’arricuntu, c’era una vuota, tanto tanto tempo fa, ai tempi di Visanziu, u Surciu Sarigiu, ca era parenti di Topu Gigiu, solo che Topu Gigiu aveva avutu u cu …. orpu di furtuna di nasciri a nnod, e, inveci Surcio Sarigiu fu sfurtunatu e nasciù in una surciera di Cifalò, cioè a sud!”

Enzuccio: “Ma nonno che dici?! Ma se noi siamo stati fortunati a nascere qua, che Cefalù è il posto più bello del mondo, la perla del tirreno!”

Nzulu: “Sìììì? E cu ti cuntò sti minc… chi te li ha detti questi cosi?”

Enzuccio:”Il mio papà!”

Nzulu: “A, sì? E sempri cu.. rioso è stato tuo patre! Va beni, va beni … , Surciu Sarigiu nun fù - iddu - sfurtunatu a nasciri a Cifalò, ma foru sventurati tutti i surci cifalutani chi ci appiru a chi fari!”

Enzuccio:”Nonno, ma come parli? Non si capisce niente!”

Nzulu:”Sienti, Nzuliddu, accussì ‘un putemu iri avanti. Quannu ‘unn’accapisci, fai a finta ca accapisci, comu u segretariu du partitu…. chi sacciu iò, ca fai carriera! “

Vicè: ”Quali partitu?”

Nzulu: “Chiddu!”

Nzinu: “ … nchia!”

Nzulu: “Nzinu! C’e u picciriddu!”

Nzinu: “ …..nc!”

Vicè: “Picchì?”

Nzinu: “Accussì!”

Nzulu: “Allura, Surciu Sarigiu era un surciteddu camurru … molto pignolo, e ogni vota ca antava al cunsigghiu surciali, che è il cunsigghiu indovi i surci addicidono comu s’avi a spartiri u tumazzu  … scusa, …. il fommaggio, ogni vota vuleva sapiri picchì, piccomu e picquannu, e cu fu, e chi dissi e addovi antiamo di questo passo, eccetra, eccetra! Ma nu lu faciva per ntiressi pissonali, no! Era nella sua propria natura, chidda di sca …. vari in profondità nella accanoscenza dei probremi. Mai chi si arrisicò a tuccari un pezzu di tumazzu ca un ci spittava, mai! Ma accontinuava a rumpiri i cu … perchi di tutte le pignate ca i suoi avvirsari apparavano. Prima la sinnica Surcidda Surcidda e poi il sinnico Surciu Sguerciu si nni pigghhiaru nna malatia! Finu a ccà mi capisti, Enzuccio?”

Enzuccio: “Certo, nonnino! Ti ho capito, tutto ho capito, eh,eh!”

Vicè: “Chi gran figgi di bu … ona famigghia! Senti comu parra in ‘taliàno! Pari un segretariu di partitu!”

Nzinu: “….mmm …. izzica!”

Vicè: “Picchì?”

Nzinu: “Accussì!”

Nzulu: “Surciu Sarigiu, dicivomo, nun dava cuntu a nuddu, sulu a so’ frati, Surciu Tanigiu, ca era puru iddu consigghiuri, ma di a livellu subiriuri, pi com’a ddiri provinciali. Taniggiu, a so’ frati, ci parrava sempri ‘nt’aricchia manca, picchì chidda a manu ritta sariggiu l’aveva attuppata d’a nascita, ma non pir’un mutivu prigisu, ma picchì chista ci aveva capitatu, pi’ disgrazia! E Tanigiu ci diceva, un sulu ca faceva bonu a essiri camurr … pignuolu, ma c’avia a essiri chiù pignuolu assa’. Ma chistu un ci piaciva all’autri cunsigghiuri du cunsigghiu surciaru, ca affettivamenti si vulevanu spartirisi u tumazzu e Surciu Sariggiu ci scassava a mmm…. atimatica a tutti!”

Nzinu: “Chi ci scassava, Nzulu?”

Vicè: “A matimatica, Nzinu, dissi ‘a matimatica!

Nzinu: “Ma ntunzioni un ci sta bonu! Era meggiu a m…. ah, u capivu, u picciriddu!”

Nzulu: “Mmiraculu, mmiraculu, mmiraculu!!!! Gisù Sabbaturi è granni! Nzinu capiù nna cuosa!”

Vicè: “Allura c’è speranza puru pu’ segretariu d’u partitu?”

Nzulu: ”Difficiuli mi pari! Pi chiddu ci vulissi un trimmitrimmi di santi mmiraculusi e s’avissiru a riuniri tutti a Lurdi!”

Vicè: ”E chi iè u trimmitrimmi?”

Nzulu: “Gnuranti! Un ci l’hai u vigitali tirrestri? U trimmitrimmi e, pippirisempiu quannu tutti i megghiu iucatura di palla a cannistru si mettunu ‘nsiemmula e fannu  … “

Nzinu: “Un carriaturi!”

Nzulu: “M’avia priatu troppu pu mmiraculu! Ma non bivacchiamo, ca Nzuliddu si sta addurmisciennu! Cuntamu u cuntu!”

Enzuccio: “Nonno, non mi chiamo Nzuliddu, mi chiamo Enzuccio!”

Nzulu: “Allura, Nz ... uccio,  tutti i consigliori ci dicivanu a Sariggiu: “Cerca di essiri cchiu tulliranti, cerca di essiri cchiu custruttivu! Ma chistu Surciu sariddu ‘un nu capiva. - Chi ssu sti palori? - si addumannava. E ci apparava l’aricchia manca a so’ frati, p’aviri cunfurtu, ma mancu Surciu Tanigiu nni sapeva parrari! Però ci dissi:

- Po’ circari nto vucaborariu, Sarigiu!

- E chi è u vucabulariu?

- U vucalulariu è un libru granni  unni c’è scrittu u significatu di tutti i vucabuli, cioè di tutti i palori della nostra linqua!

- E ‘unni u trovu un vucabulario?

- Nta stu paisi truvallu è difficiuli, difficili assà, quasi impossiboli! Ma, fossi fossi, si m’arricordu bonu, ci nn’avissi a’ essiri unu ‘nta siziuni abbannunata du vecchiu partitu “Dimocrazia Surciana!

Allura, di notti e notti, scantatu comu nna siccia dintra a nassa, ma facennusi curaggiu, e cu l’aiutu di nna luci ‘i picuraru (“lucciola”, nda) amica so’, ca iddu usava comu lantierna, Sarigiu, passannu d’un purtusu sutta a puorta camuluta, trasiu dintra a viecchia siziuni da “Dimocrazia Surciana”, unni, mmenzu i filinii e u pruvulazzu, truvò un libru tuttu arrusicatu, cu nna cupirtina di carta pirgamina muffuta e cunsunta unni c’ara scrittu “V …a .. lariu!”

Nzinu: “Certu, s’era beddu un nu lassavanu mmenzu u fumieri!”

Nzulu: “U fumieri tu cci l’hai n’tiesta, frati miu!

Nzinu: “E quann’è c’addivintammu fratI?”

Nzulu: “Po’ tu spiegu, lassamu perdiri! Allura, Nzucciu, senti a mia, Sarigiu truvò stu vucabulariu, ma i pagini ‘unni c’eranu scritti i palori “custruttivu” e “tolliranti” ‘un c’eranu cchiu! Si l’avianu arrusicati tutti i surci so’ antinati ca, anzi, s’avianu arrusicatu tutti i cuosi dintra a sezioni da “Dimocrazia Surciana”, i tavulini, i sieggi, i bannieri, e puru i fila da luci! Nto vocabulariu avevanu lassatu sulu du paggini, anzi du pezzi di paggina. N’ta una c’era scritta a palora “impegnu” e nt’all’autra a palora “cumpitenza”. A surciu sarigiu sti palori ci piacieru assà. Si purtò i du pezzi di pagina a casa, si ci cusiu ‘na mantellina e l’intomani si apprisintò in cunsigghiu vistutu a novu ca pariva un magistratu di scass   ….azioni! Tutti i cunsigghiura, a ‘sta gran cumparsata, arristaru mpitrati”

Enzuccio: “Nonnino, nonnino, ‘mpi … trati significa che gli erano diventate le facce di pietra?”

Nzulu: “Sì, propriu duri e senza spressioni, comu un cuticchiu!”

Nzinu: “Ne’ ca canciaru assà!”

Vicè: “Picchì?”

Nzinu: “Picchì prima l’avianu di brunzu!”

Vicè: “Nzulu, ma semu sicuri ca Nzinu avi l’alkaseltzer?”

Nzulu:”Sicuru, sicuru, picchì?”

Vicè: “Accussì!”

Enzuccio: “Dai, nonno, continua, mi piace questa storia!”

Nzulu: “Allura, ai cunsigghiuri, o’ sinnacu e all’assessori, ci addivintaru li facci di pietra e pinsaru: - Chiustu, p’apprisintarisi accussì, ammantillatu di impegnu e cumpitenza, vo’ diri ca voli fari u sinnacu! Allura n’avemu a organizzari e dobbiamo chiamari cantitati potenti, ca ci evitano, alla nostra surcierità, la disgrazia di aviri un sinnacu cumpitenti e impignativo, ma chi un capisci chi cuosa assignifica tulliranza e costruzioni! E, allura ficiru scinnirri i megghiu surci spara-cazz … uoli del nordi, e puru u Surciu Sguerciu s’arricandidò, e ognunu facieva a gara a cu sparava la mi …ravigghia cchiù granni. Cu appromisi chi avrebbi fatto addivinatare u Museu Mantralisca megghiu du Lùvuru di Parigi, cu appromisi ca ci purtava la metrubbolitana comu a Malanu, cu appromisi ca custruiva un portu novu a forma di c   .. abasisu, e, addirittura, una cantitata, l’unica fimmina, si nni iù puru a scummettiri a unu d’a Gricia, un certu Tucciriti, e si cupiò paru paru un cumiziu d’un certu Pericli, scurdannusi di canciari Atini (a capitali d’a Gricia) cu Cifalò e, accussì, tutti i surci si squararu ca avia cupiatu e un ci desiru mancu un votu!”

Enzuccio: “E com’è finita, nonno?”

Nzulu: “E com’avia a finiri?! In menzu a sti gran pritinnenti, Surciu Sarigiu si apprisintò n’chiazza ca mantillina “impegnu e cumpitenza” e arrisurtò vincitori, anzi fu un veru triunfu!”

Nzinu: “M…izzica!”

Vicè: Picchì?”

Nzinu: “Accussì!”

Enzuccio: “E poi cosa successe?”

Nzulu: “Poi succissiro una serii incrediboli di miraculi! In primisi a Sarigiu, subitu addoppu l’elezioni, si ci stuppò improvvisamenti l’aricchia a’ ritta, e accussì so’ frati Taniggiu un sapeva cchiù unni ci avia a parrari! Ma chiustu è nienti, picchì, subbito addoppo l’alizione, a Sariggiu ci cumparsi nto suonnu u Granni Saittuni di Visanziu e, cu granni sulennitati ci dissi:

-Sarigiu, Sarigiu! ..”

Nzinu. “Du vuoti?”

Nzulu: “Du vuoti!”

Nzinu: “ M….pirdindirindina!”

Vicè: ”Picchì?”

Nzinu: “Accussì!”

Nzulu: “Pozzu cuntinuari?”

Enzuccio: “Si, nonno, continua!”

Nzulu: “E allura, cunta ca t’arricunta, u granni Saittuni di Visanziu ci dissi:

- Sarigiu, Sarigiu, tu, pi volontà du populu addivintasti sinnacu e ppi volontà mia, ca sugnu l’autotitati divina, addiventi re! –

E Sarigiu: - E comu si capisci, Granni Saittuni, ca iò sugnu re? E, subratuttu,  comu u po’ capiri u populu, ca di solitu un capisci nenti, tantu ca mi fici addivintari sinnacu?

E Saittuni: - T’accapirannu, t'accapirannu, picchì u populu criri ai miraculi e iu ti darò un granni putiri, comu a chiddu du re Mida, ca ogni cosa ca tuccava addivintava oru!

E Sariggiu: - Ma tu, Granni Saittuni di Visanziu, tu sai ca a mia l’oru nun mi interessa, ma mi interessa, innanzi a tuttu, la pobolarità, la considdirazioni, l’apprausu della genti!

E Saittuni: - Sarigiu, Sariggiu! Si tu farai un pattu cu mia e mi apprometti che non farai, mai e poi mai, mancari la carta igienica alla Scuola Midia, io ti darò il dono ca ogni cuosa ca tu talìi, puru si è laira comu a morti, addivienta billissima, e si è tinta addivienta buona, e si è scrausa addivienta di prima qualità, e si è nivura comu ‘a morti addivienta ciliestri comu u cielu, e si è vascia comu a Brunetta addiventa auta comu a Letta, e si unu è minchiuni addiventa intelligenti, e si unu è tristi addiventa allieru, e si unu è diavulu addiventa ancilu, e si unu piritìa fà ciauru di gelsomino, e si unu….

E Sariggiu: - U capiu, u capiu, granni Saittuni! Dammi questo putiri e mi nni farò una banniera! E ti prumettu sulennimenti ca mai, mai manchirà, in onori di re Mida, la carta igienica alla Scuola Midia!”

Enzuccio: “E ci spuntarono davvero i superpoteri? E Re Sarigio diventò tutto verde e cominciò a lanciare fuoco e fiamme dalla bocca?”

Nzulu: “No, quali focu e quali virdi! Però Re Surciu Sarigio, appena s’arruspigghiò, addoppo ca ci avia cumparsu u saittuni, taliò a so’ mantillina di carta c’aveva lassatu ‘e pieri u’ lettu e chidda divintò di pilliccia d’ermellino. Niscì di casa e u primu surciu ca ncuntrò, ca era lairu, lordu e spiddizzatu, divinto all'istanti beddu, pulitu e alicanti. E po’ sarigiu s’accurgiu ca, si taliava un arbulu menzu siccu, chiddu si incheva di pampini virdi e di ciuri, taliava unu scavu di fabbrica abbannunatu e subitu spuntava un pachiggiu sotterraniu e, supra, una granni chiazza cu luci, arbuli e panchini, taliava nna discarrica abbannunata e subitu spuntava un tiatru all’apertu, taliava un casinu e subitu addivintava un casinò!”

Nzinu: “Ma veru?”

Nzulu: “ ‘Nto cuntu, Nzinu, ‘nto cuntu! Sarigiu taliava ‘na lottizzazioni e e chidda addivintava una localizzazioni, e di non conformi ca era, addivintava compatibili. Po’ taliava a banchina tutta sminnata du portu e subitu, du funnu du mari, si isavanu cintinara di culonni di marmiru c’arriggevanu un ponti di vitru c’attravirsava tuttu u portu e si pirdeva nto mari, all'orizzonti! Taliava u Musiu Mantralisca e subitu s’avianu a chiamari u prifettu e a protezioni civili pi darici a viviri e manciari a tutti i visitaturi, ca a cura d’un latu arrivava a Baarìa e di l’autru a Santu stefanu Camastra! Taliava nna fimmina e chidda, mmediatamenti riniscieva ‘ncinta di un figghiu di Visanziu!”

Vicè: “Ma veru, Nzulu?”

Nzulu: “ ‘Nto cuntu, Vicè, ‘Nto cuntu! E poi taliava ‘na rasula chi purtava acqua lorda, tirrusa e fitusa e subito l’acqua addivintava limpida e potaboli e aumintava, e aumintava, mih, quantu aumintava l’acqua potaboli! Sulu cu du cuosi u putiri di Surciu sarigiu nun funzionava: cu valanzu d’a cumuni (ca chiossà iddu u taliava, e chiù sbalancu addivintava), e cu secretariu du so partitu. Iddu u taliava e chiddu arristava tali e quali! E cchiossà iddu u taliava cchiu chiddu arristava tali e quali, precisu ntificu comu a prima. Nun ci fu rimeddiu!”

Vicè: “Mancu ‘nto cuntu?”

Nzulu: “Mancu ‘nto cuntu, Vicè!”

Enzuccio: “Dai, nonno, dimmi come finisce questa storia?”

Nzulu: “Finisci ca Surciu Sariggiu, talia di cca e talia di dda, s’avia scurdatu comu s’avia a spartiti u tumazzu, ca, n’funnu n’funnu, era l’unica cuosa ca ai cunsigghieri surciali ci nni fu .... nnavano la loro azioni politica e, picciò, quannu vinniru arrè l’elezioni, aliggeru a sinnacu n’autru surciu e Surciu Sarigiu, senza cchiu rignu, tronu e curuna, turnò a scassari a m…. atematica n’ cunnsigghiu! ”

Enzuccio: “Che bella questa storia, nonno!  Ma io adesso voglio conoscere  Topo Sarigio!”

Nzulu: “Ma Surciu Sarigiu asisti sulu ‘nto cuntu, no nta rialitati!”

Enzuccio: “Non è vero, non è vero, Topo Sarigio esiste e tu sai dov’è! Dai dimmelo, che gli voglio fare la foto con l’aifòn e gliela voglio mandare a papà con il Vazzappi”!

Nzulu: “Cu chi cuosa?”

Enzuccio: “Con il Vazzappi!”

Nzulu: “ U sacciu iò cu cci mannassi a zappari!”

Nzinu: “…..nchia!”

Vicè: “Picchì?”

Nzinu: “Accussì!”

 

Nel consegnare quest’ultima mia “fatica” alla pubblicazione su “Quale Cefalù”, vorrei aggiungere due chiose (e non “chiuse”, come dicono, ormai, in tutti i programmi televisivi).

La prima: Dopo avere profanato D’Andrè qualche settimana fa con la “rivisitazione” di Carlo Martello, questa terza uscita di Nzulu, Nzino e Vicè, con la partecipazione straordinaria di Enzuccio vorrei dedicarla a Francesco Guccini.

“Picchì?” - direbbe qualcuno.

“Accussì!” – potrei rispondere.

In realtà una ragione precisa c’è, ma, come direbbe Nzulu: “U sapituri sapisci e ‘un c’è bisognu di spiegari. U malu sapituri, puru si ci u spieghi centu vuoti, pi centu vuoti un capisci nna m….!”

Quindi, che bisogno c’è di spiegare?

La seconda: Credo proprio che questo terzo “Esterno/interno giorno” sarà l’ultimo in cui Nzinu, Nzulu e Vicè si occuperanno di faccende che riguardano Comune, Sindaco e dintorni.

Io spero che mi sopravvivano dentro perché mi ci sono un po’ affezionato, ma, se così sarà, si occuperanno d' altro.

Per un motivo fondamentale: in fondo, lì, c’è poca e misera materia, non vale la pena d'interessarsene più di tanto.

_____________________________________________________________________________________________________________________

La prima parte del “curtigghiu du vasciu” all'indirizzo web: https://www.qualecefalu.it/node/5256

La seconda parte del “curtigghiu du vasciu” all'indirizzo web: https://www.qualecefalu.it/node/5328